Eu nu fac febra in fata unui obiect, indiferent despre ce obiect vorbim. Da, s-ar putea sa imi placa foarte mult ceva, s-ar putea sa ma indragostesc la prima vedere, s-ar putea sa imi doresc vreun obiect foarte mult, dar nu mi s-a intamplat niciodata sa mi se taie respiratia daca nu am putut avea una sau alta. Pana azi la ora 4.30 pm.
Context mai larg:
Acum 2 ani mi-am cumparat doua perechi de manusi din piele din Victoria. Imi mai placusera si unele turcoaz, insa m-am gandit ca nu am la ce sa le port si nu le-am luat. (De atunci ma gandesc numai la ele).
Vineri dimineata m-am sorit un pic prin oras, apoi in drum spre Irinel am facut un ocol si m-am dus in Victoriei sa-mi iau manusile turcoaz. Pe care nu le-am mai gasit - fusesera luate cu o zi inainte, impreuna cu unele verde praz, insa mai exista o sansa minuscula de a se intoarce inapoi in magazin si de acolo sa porneasca in pasi de vals catre dulapul meu. Am plecat de acolo cu un numar de telefon in buzunar si cu un strop de speranta in suflet si m-am oprit 50 de metri mai incolo, la un alt stand cu manusi, posete, genti si umbrele, de unde mi-am luat o pereche de manusi galbene, o pereche de manusi rosii si o pereche de manusi verzi.
Revenind la ziua de azi: am pornit agale fara tinta prin oras si ne-am oprit la MTR, unde printre altele am vazut - si probat - niste manusi moi din piele subtire, de culoarea laptelui, cu niste nasturi minusculi (imbracati si ei in piele) pe o latura. Mi-a placut senzatia, mi-a placut cum se asezau pe mana (perfect, fara cute, pareau croite pe mana mea) dar m-am gandit ca naaa, am destule, nu-mi sta caru'n drum de niste manusi albe acum, oricum au o culoare care s-ar murdari in doi timpi si trei miscari si ...mda, am trecut mai departe. Am cumparat doua globuri mari, pictate, o sapca din piele si ne-am mai invartit un pic pana am zis ok, hai sa mergem sa-mi iau manusile - insa ne lipseau niste bani. Am fost tentata sa merg sa rog sa-mi fie puse de-o parte pana ma duc la bancomat, vizavi, insa...nu am facut-o (as fi putut merge si sa incerc sa vad daca nu le puteam cumpara cu banii pe care-i mai aveam, insa cum mie mi-e sila si jena si lehamite de negocieri, n-am facut nici asta). Ne-am intors de la bancomat fix la timp sa le vad probate de o doamna in varsta si cumparate cu 20 de lei mai putin decat pretul initial - deci as fi avut suficienti bani sa le cumpar daca m-as fi dus direct dupa ele.
Ei, si acum vine partea interesanta: in clipa in care am inteles ca le-am pierdut, mi s-a facut rau fizic. Cu durere in piept, senzatie de lesin, respiratie dificila. Nu mi-a mai trebuit nimic, nu-mi doresc nimic altceva decat perechea aia de manusi din piele moale, subtire, culoarea laptelui, cu patru nasturi mici imbracati in piele in partea din stanga, jos.
Nu, nu am ceva anume la care sa le port.
Dar mi le doresc ingrozitor.
0 comments:
Post a Comment